Art. 1. - (1) Circulatia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor si a celorlalte categorii de participanti la trafic, drepturile, obligatiile si rãspunderile ce revin persoanelor fizice si juridice, precum si atributiile unor autoritãti ale administratiei publice, institutii si organizatii în legãturã cu acestea sunt supuse dispozitiilor prevãzute în prezenta ordonantã de urgentã si în regulamentul de aplicare a acesteia.

(2) Dispozitiile prevãzute în prezenta ordonantã de urgentã au ca scop asigurarea desfãsurãrii fluente si în sigurantã a circulatiei rutiere, apãrarea vietii si integritãtii corporale, a sãnãtãtii persoanelor, proprietãtii publice si private, protectia mediului înconjurãtor, precum si a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu.

(3) Autoritatea competentã în domeniul circulatiei rutiere, precum si de exercitare a controlului respectãrii normelor din acest domeniu este Inspectoratul General al Politiei Române.

(4) Reglementãrile privind circulatia pe drumurile publice se emit de cãtre autoritãtile publice centrale si locale cu atributii în acest domeniu numai cu acordul Inspectoratului General al Politiei Române si cu respectarea întelegerilor internationale la care România este parte.

(5) Prevederile prezentei ordonante de urgentã se aplicã tuturor participantilor la trafic, precum si autoritãtilor care au atributii în domeniul circulatiei si sigurantei rutiere.

Art. 2. - Îndrumarea, supravegherea si controlul respectãrii normelor de circulatie rutierã se fac de cãtre politisti specializati si anume desemnati prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Române, care au obligatia de a lua mãsurile legale în cazul în care constatã încãlcãri ale normelor privind circulatia pe drumurile publice.

Art. 3. - Circulatia pe drumurile publice din zona de frontierã si din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restrictii se face cu respectarea reglementãrilor instituite pentru acele zone.

Art. 4. - (1) Controlul circulatiei vehiculelor apartinând Ministerului Apãrãrii Nationale se efectueazã de cãtre politie, precum si de cãtre personalul din structura desemnatã de acest minister.

(2) Cercetarea accidentelor de circulatie în care au fost angajate vehicule din categoria celor prevãzute la alin. (1) se efectueazã de cãtre politie. La locul accidentului poate asista si un reprezentant al Ministerului Apãrãrii Nationale.

Art. 5. - (1) Administratorul drumului public este obligat sã semnalizeze corespunzãtor orice obstacol aflat pe partea carosabilã, care stânjeneste sau pune în pericol siguranta circulatiei, si sã ia toate mãsurile de înlãturare de îndatã a acestuia.

(2) Se interzice amplasarea constructiilor de orice fel în zona statiilor mijloacelor de transport în comun, cu exceptia celor destinate refugiilor pentru cãlãtori.

(3) În caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stãrii tehnice a drumului public sau a semnalizãrii necorespunzãtoare a obstacolelor ori lucrãrilor care se executã pe acesta, administratorul drumului public, respective executantul lucrãrilor, rãspunde contraventional, civil sau penal, dupã caz.

(4) Orice mãsurã de restrictie a circulatiei pe drumurile publice se dispune de cãtre administratorul drumului numai cu acordul politiei.

Art. 6. - În sensul prezentei ordonante de urgentã, expresiile si termenii de mai jos au urmãtorul înteles:

1. drum public - orice cale de comunicatie terestrã, destinatã traficului rutier, dacã este deschisã circulatiei publice. Drumurile care sunt închise circulatiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscriptii vizibile;

2. localitate - spatiul ce cuprinde clãdiri, ale cãrui intrãri si iesiri sunt semnalizate ca atare;

3. zonã rezidentialã - perimetrul dintr-o localitate unde se aplicã reguli speciale de circulatie, având intrãrile si iesirile semnalizate ca atare;

4. zonã pietonalã - perimetrul care cuprinde una sau mai multe strãzi rezervate circulatiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulatie, având intrãrile si iesirile semnalizate ca atare;

5. parte carosabilã - portiunea din platforma drumului destinatã circulatiei vehiculelor. Un drum poate cuprinde mai multe pãrti carosabile complet separate una de cealaltã printr-o zonã despãrtitoare sau prin diferentã de nivel;

6. acostament - fâsia lateralã cuprinsã între limita pãrtii carosabile si marginea platformei drumului;

7. bandã de circulatie - spatiu longitudinal al pãrtii carosabile, materializat sau nu prin marcaje rutiere, dacã are o lãtime corespunzãtoare pentru circulatia cu usurintã a unui sir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplaseazã pe douã roti;

8. bandã reversibilã - subdiviziunea longitudinalã a pãrtii carosabile, situatã lângã axul drumului, destinatã circulatiei autovehiculelor într-un sens sau în altul, în functie de intensitatea traficului;

9. bandã pentru stationarea de urgentã - subdiviziunealongitudinalã suplimentarã situatã la extremitatea dreaptã a autostrãzii, destinatã exclusiv stationãrii autovehiculelor în cazuri de fortã majorã;

10. pistã pentru biciclete - una dintre subdiviziunile pãrtii carosabile sau o portiune din trotuar ori acostament, materializatã prin marcaje rutiere si/sau semnalizatã prin indicatoare, destinatã numai circulatiei bicicletelor si ciclomotoarelor;

11. trotuar - spatiul din partea lateralã a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilã prin diferentã sau fãrã diferentã de nivel, destinat circulatiei pietonilor;

12. intersectie - orice încrucisare, jonctiune sau bifurcare de drumuri, inclusiv spatiile formate de acestea;

13. autostradã - drumul conceput si construit special pentru circulatia autovehiculelor cu sau fãrã remorci, care nu serveste proprietãti alãturate si care:

- are pentru cele douã sensuri de circulatie pãrti carosabile distincte, separate între ele printr-un spatiu care nu este destinat circulatiei sau, exceptional, prin alte modalitãti, cu exceptia locurilor speciale sau cu caracter temporar;

- nu intersecteazã la nivel drumuri, cãi ferate sau linii de tramvai;

- este prevãzutã cu semnalizare specialã;

14. trecere la nivel - încrucisarea la nivel dintre un drum public si o cale feratã sau linie de tramvai, care dispune de o platformã independentã;

15. vehicul - un sistem mecanic care se deplaseazã pe drum, cu sau fãrã mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrãri;

16. bicicletã - vehiculul prevãzut cu douã roti si pedale sau manivele, care se deplaseazã pe drum, actionat de forta muscularã a utilizatorilor;

17. motocicletã - autovehiculul cu douã sau trei roti, al cãrui motor are o capacitate cilindricã mai mare de 50 cm, cu sau fãrã atas si/sau o vitezã maximã, prin constructie, mai mare de 50 km/h, a cãrui masã proprie nu depãseste 400 kg;

18. ciclomotor - vehiculul cu douã sau trei roti, care este prevãzut cu un motor cu ardere internã, având o capacitate cilindricã de cel mult 50 cm, care pãstreazã caracteristicile generale ale bicicletei, putând fi pus în miscare si cu ajutorul pedalelor, si a cãrui vitezã de deplasare, prin constructie, nu depãseste 50 km/h;

19. autovehicul - vehiculul prevãzut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie; vehiculele care se deplaseazã pe sine, denumite tramvaie, si ciclomotoarele nu sunt considerate autovehicule. Definitia include si termenul automobil, care reprezintã oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri.

Acest termen include troleibuzele, adicã vehiculele care sunt cuplate la o retea electricã, dar care nu circulã pe sine. Acesta nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a cãror utilizare pentru transportul rutier de persoane sau mãrfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportã persoane sau mãrfuri nu este decât ocazionalã;

20. tractor - autovehiculul destinat prin constructie si echipare tractãrii altor vehicule sau efectuãrii unor lucrãri specifice;

21. remorcã - vehiculul fãrã motor destinat a fi tractat de un autovehicul;

22. semiremorcã - remorca a cãrei masã totalã maximã autorizatã este preluatã în parte de cãtre autovehiculul trãgãtor;

23. remorcã usoarã - remorcã a cãrei masã totalã maximã autorizatã nu depãseste 750 kg;

24. masã totalã maximã autorizatã - masa totalã maximã a unui vehicul încãrcat, declaratã admisibilã de cãtre autoritatea competentã;

25. vehicul cu mase si/sau dimensiuni de gabarit depãsite - vehiculul care, datoritã dimensiunilor sale ori mãrfurilor transportate, depãseste în lungime, lãtime sau în înãltime limitele maxime ori masele maxime admise prin legislatia în vigoare;

26. conducãtor - persoana care determinã punerea în miscare si actioneazã asupra directiei de deplasare pe drum a vehiculelor si animalelor izolate sau în turmã, celor de tractiune, povarã ori de cãlãrie;

27. participant la trafic - conducãtorul sau pietonul care circulã pe drumul public;

28. coloanã oficialã - autovehiculul sau grupul de autovehicule însotit de cel putin un vehicul al politiei ce are în functiune mijloacele speciale sonore si luminoase;

29. vehicul în circulatie internationalã sau în trafic international - vehiculul care, prin deplasarea sa, depãseste cel putin o frontierã de stat.